Istoricul printării 3D

Începutul printării 3D a avut loc în anul 1976, când imprimanta cu tuş a fost inventată. În 1984 au avut loc adaptări şi progrese a conceptului de printare ce a evoluat de la printarea cu cerneală la printarea cu o gamă diversă de materiale. În deceniile ce au urmat, o varietate de aplicaţii 3D au fost dezvoltate în mai multe domenii industriale, dar nu numai. Prima imprimantă 3D a fost creată de Charles Hull în 1984, ceea ce a permis crearea de obiecte reale pe baza datelor proiectate digital. Această evoluţie a dus la crearea unui avantaj în testarea prototipurilor înainte de începerea producţiei în masă, astfel economisind mult capital.

Chuck Hull, co-fondator al 3D systems, a definit într-un brevet stereolitografia ca ‘o metodă și aparat de fabricare a obiectelor solide prin “imprimarea” succesivă de straturi subțiri de material ce se întărește sub acțiunea razelor ultraviolete, unul peste altul’. Prima imprimantă Selective Laser Sintering (SLS) a fost dezvoltată și patentată de Dr. Carl Deckard și Dr. Joe Beaman la Universitatea din Texas, în 1986.

În 1989, S. Scott Crump împreună cu soția sa și co- fondatoarea Stratasys, Lisa Crump, au inventat și patentat tehnologia ‘Fused Deposition Modeling’ (FDM). FDM este o marcă înregistrată a Stratasys – prin urmare mulți profesioniști din industrie au ales să folosească în locul acesteia termenul Fused Filament Fabrication (FFF).

În anii 90, primul mecanism SLA (Stereolitografie) a fost produs de 3D System, sistem ce a dovedit că piese complexe pot fi realizate în câteva ore. Odată cu evoluţia tehnologică, au apărut imprimante 3D ce pot printa chiar şi organe din ţesut celular, ceea ce duce la o dezvoltare a industriei medicale. Dar revoluţia printării 3D nu se opreşte aici, atât domeniile transporturilor, electronicii, fabricaţiei , comercial au cunoscut o îmbunătăţire datorită acestei noi tehnici, fapt ce ne convinge că imprimantele 3D vor deveni din ce în ce mai necesare.

În 2005 au început să expire brevetele legate de tehnologia aditivă.

Începand cu anul 2009 au fost disponibile pe piaţă o varietate de kit-uri ce au permis construirea unei imprimante 3D la cost redus şi într-un timp relativ scurt.

Apariția imprimantelor compacte, open-source, cu software gratuit precum RepRap a permis folosirea tehnologiei de către un grup mai larg de utilizatori, în scopuri comerciale la o scară mai mică, educaționale și personale. Astfel au apărut firme de imprimare 3D la costuri reduse.

Anul 2011 a reprezentat pentru industria printării 3D un pas important în evoluţia imprimantelor 3D în domeniul medicinei. O echipă de cercetători impreună cu medicii unui spital din Statele Unite ale Americii au prezentat un prototip de rinichi funcţional ce a fost printat 3D în totalitate şi care poate rezolva problema transplantului pentru peste 92 000 de persoane înscrise pe listele de aşteptare. Chiar şi în prezent se lucrează intens la perfecţionarea sistemului de printare astfel încât tehnologia să fie sigură pentru pacienţi, dar şi accesibilă ca preţ astfel încât un mare număr de oameni să poată beneficia de această soluţie.

Follow us

Produs Recomandat

Contactează-ne

Instagram has returned invalid data.
Close Menu
×

Cart

  • +40 753 560 955